Automatizarea centralei termice

Procesele de încălzire şi de preparare a apei calde de consum trebuie să răspundă unor cerinţe:

• menţinerea în clădiri a unor temperaturi interioare constante (cât mai apropiate de valoarea de confort), cu posibilitatea modificării acestora în funcţie de: destinaţia încăperii, regimul de utilizare, perioadă (zi / noapte, weekend), obişnuinţa cu un anumit regim termic, apariţia unor aporturi gratuite, etc.; este indicat să se controleze desfăşurarea procesului de încălzire în fiecare încăpere.
• coordonarea regimului hidraulic al instalaţiilor de încălzire (circuitele secundare ale punctelor termice) cu caracteristica de pompare debit / presiune; în acest sens se impune echilibrarea reţelei de distribuţie şi a coloanelor;
• menţinerea temperaturii apei calde de consum într-un domeniu restrâns, teoretic constant.

Acţiunea de reglare este concepută să răspundă la 3 operaţiuni funcţionale: măsurarea, compararea şi comandarea.

Distingem următoarele tipuri de reglare:

• reglarea “tot sau nimic” (on-off), în care se controlează temperatura apei la ieşirea din cazan, prin anclanşarea / declanşarea arderii; modul “totul sau nimic” este recomandat la reglarea temperaturii interioare din clădirile cu inerţie termică mare. Prin efectul inerţiei termice a încăperilor şi al aporturilor de căldură, duratele de funcţionare şi de întrerupere a emiţătorului de energie termică se pot schimba; acest mod de acţionare poate fi folosit şi la prepararea apei calde de consum în instalaţii prevăzute cu acumulare;
• reglarea tripoziţională (flotantă), în care poziţiile “deschis”, “de echilibru” şi “închis” a elementului de execuţie (ex. robinet de reglare) se obţin prin comanda de deschidere sau închidere la anumite valori negative sau pozitive ale abaterii mărimii reglate faţă de valoarea de consemn; modul tripoziţional se poate utiliza la reglarea temperaturii interioare din încăperi, prin modificarea puterii termice emise (debitul de fluid);
• reglarea progresivă, în care regulatorul poate fi: proporţional (P), integrativ (I), proporţional-integrativ (PI) sau proporţional–integrativ-derivativ (PID).

Automatizarea centralelor termice poate atinge diferite niveluri de complexitate (urmând evoluţia generală din domeniul sistemelor de automatizare), respectiv: automatizare locală, centralizată, ierarhizată şi distribuită.

Integratorul sistemului de conducere este reţeaua de comunicaţie, care-l face să lucreze unitar. Aceasta face ca toate mărimile măsurate din instalaţie sau parametrii de reglare să fie accesibili pentru programe orare, estimarea tendinţei, afişare şi monitorizare în orice punct al reţelei. Sistemul de comunicaţie trebuie să fie capabil să transmită informaţia cerută automat, fără ca operatorul să fie obligat să modifice setările.

Echipamentele de automatizare montate în centralele termice includ:

• echipamente pentru supravegherea şi asigurarea arderii combustibilului în condiţii optime şi cu randament ridicat;
• sistemul de control al vanei cu 3 căi, pentru menţinerea constantă a temperaturii pe tur;
• controlul sistemului de pompe al agentului primar, pentru asigurarea diferenţei de presiune;
• sistemul de control al schimbătorului în contracurent, pentru menţinerea constantă a temperaturii apei calde menajere;
• sistemul de control al încărcării rezervoarelor de apă caldă;
• sistemul de control al deservirii echilibrate a consumatorilor;
• echipamente pentru monitorizarea parametrilor de funcţionare şi a situaţiilor limită (avarie).

Echiparea centralelor termice cu sisteme cu microprocesor asigură avantaje legate de cost, flexibilitate, comunicaţie şi o serie de facilităţi, între care:

• termoreglare cu sondă externă a funcţiei de încălzire;
• stabilirea pantei de termoreglare;
• temporizarea opririi încălzirii;
• reglarea temperaturii apei calde;
• aprindere electronică;
• protecţie antiîngheţ;
• resetare avarie;
• comandă de la distanţă;
• programare orară şi săptămânală;
• funcţii de autodiagnosticare: lipsa aprinderii; lipsa circulaţiei apei; supratemperatura circuitului primar; nefuncţionarea senzorului de temperatura pe circuitul primar; nefuncţionarea sondei de temperatură sanitară; supratemperatura circuitului sanitar; lipsa evacuării gazelor.